Employeescu

Reguli sociale romanesti nescrise - trafic

October 19th, 2008 Adina Luca

categorii: diferente culturale

Salutare, intre doua calatorii am avut timp de observatie:

Daca este un lucru de care ne plangem in mod constant in Bucuresti, acela este traficul. Pe de o parte, este pura matematica: daca X persoane locuiesc in Bucuresti si aproape fiecare a achizitionat o masina, rezulta aglomeratie pe strazi. Adauga la asta o infrastructura neplanificata sa faca fata unui nivel atat de mare de trafic, si iata rezultatul.

 

Prin comparatie, nici nu este atat de aglomerat ca in alte capitale europene. Numai dupa ce petreci trei ore la intrarea in Munchen sau in Londra, bara la bara, pe patru sau sase randuri, de cateva ori, notiunea de aglomeratie din Bucuresti devine relativa. Atitudinea fata de aglomeratie este insa diferita, ca si cum soferii bucuresteni se tot asteapta in fiecare zi la o minune prin care vor fi numai cateva masini pe strada si totul va reveni la ‘normal’. Dar aceasta asteptare – si uitarea, sau ignorarea deliberata a comparatiei - este un alt subiect.

 

O doamna de origine belgiana a afirmat cu mana pe inima ca nu exista reguli in traficul din Romania. Dansa se referea la respectarea regulilor scrise, la regulament rutier si la suma de comportamente cu care era obisnuita in mediul din care provine.  Dupa lectura unui coleg sociolog (bulgarul Misho Minkov “What Makes Us Different and Similar”), toate societatile au reguli si le respecta, mai ales cele nescrise si foarte putin evidente celor veniti din afara. Verificarea validitatii regulilor sociale este rezultatul: faptul ca realizezi o tranzactie sociala fara obstacole majore. Un exemplu opus, care demonstreaza lipsa unei reguli sociale din spatele unui comportament aparent generalizat, este intarziatul. Verificarea o face faptul ca nu intarziem la toate intalnirile; depinde cine asteapta - nu intarziem la avionul care ne duce la Paris pentru un weekend de cumparaturi. 

 

Modul de organizare a traficului se conformeaza unui ritual social, similar cu sedintele de luni. Pentru a observa caracteristicile ritualului si a-i determina regulile sociale, nescrise sau mai putin aparente, trebuie insa sa il accepti asa cum este, sa iesi din comportamentul de participant si sa adopti o pozitie de observator. Nu mai este vorba de cum ar trebui sa fie, ce spune regulamentul si judecata de valoare, ci acceptarea a ceea ce se intampla in timp real.

 

Prima regula sociala nescrisa in trafic: regula ocuparii spatiilor goale. Fiecare incercare a celui din dreapta sau stanga de a te depasi (stergandu-ti oglinda) este urmarea faptului ca incalci regula ocuparii spatiilor. De fapt, il inviti pe celalalt sa iti ia locul prin faptul ca nu ocupi orice spatiu gol, cat de mic. Odata invatata, gata. De fapt, este una dintre regulile de baza ale taximetristilor. Sursa acestei reguli este personalizarea ritualului: apropierea fizica nu ne deranjeaza decat in masura in care ne atentioneaza sau este voit agresiva. Ca si la coada la bilete, a tine strans este o forma de eficienta sociala si de indicare a grabei – o alta formulare a regulii este respingerea spatiilor goale ca ineficiente. Mai mult, demonstreaza si o incredere in soliditatea relatiilor sociale (‘hai ca ma lasa sa trec’).

A doua regula nescrisa in trafic este regula masinii mai mari. A, zice o prietena, pai aia e prima! Masinile mai mari exercita un fel de drept al celui mai mare fata de cel mai mic, similar cu regulile din curtea scolii. Acest comportament este nu numai acceptat, dar si asteptat (si admirat?), astfel incat devine in mod firesc abuziv. Masina mai mare intra si sparge coada pe trei randuri, se opreste pe dreapta cu avarie ca soferul a uitat sa-si ia tigari, sau schimba numere de telefon in mijlocul traficului cu un prieten de pe trotuar. O alta caracteristica a masinilor mai mari este imposibilitatea contactului vizual cu soferul si prin urmare, invizibilitatea masinilor mai mici in trafic. Masinile mai mici nu exista. Tensiunea resimtita in jurul acestor masini mai mari, suma de reactii neasteptate si impingerea celorlalti in lateral cu spolierul sunt similare cu regula colegilor de inchisoare: nu te uita in ochii colegilor de celula mai rai, ca o sa o ia drept provocare.

 

Sursa acestei reguli sociale este acceptarea si exercitarea comportamentului autoritar.

Autoritatea se afirma si se accepta. Mostenire parinteasca (‘copiii nu vorbesc in fata parintilor’) obisnuinta ca unii sunt mai egali decat altii se manifesta in orice sfera sociala iar in cazul traficului se traduce in marimea masinii. Corolar: marimea masinii de un anumit fel, pentru ca nu se aplica la masini cu adevarat mari (tir, basculanta sau camion). In cazul masinilor cu gabarit mare, regula sociala este cea de clasa sociala – in traducere, tramvaiul trece ultimul. Surse alternative de autoritate sunt: tipul de numar si marca masinii. Posibila ierarhie: coloana oficiala, numerele diplomatice, numerele straine, numere pur si simplu, dar cu o semnificatie obscura pe care numai cunoscatorii o stiu. Masini negre cu neoane albastre.  

 

In aceeasi zona a tipului de masina care ‘trece’ in orice conditii si la orice ora de aglomeratie urbana se afla si continutul masinii mici. Aceasta regula sociala tine insa de alte valori, si le putem regasi in organizarea cozilor: ambulanta, femeia draguta care iti face semn ca are nevoie urgenta, masina cu copiii mici, masina cu caine simpatic, disperatul grabit care da din mana. Acesta este de fapt un preambul pentru a treia regula, regula interactiunii personale constante. Cei care reusesc sa obtina multe lucruri in trafic sunt cei care folosesc multa comunicare non-verbala: saluturi, semn cu mana, geamul jos, contact vizual, face loc, te obliga prin gesturi generoase, participa activ si personalizat la mersul traficului, la organizarea lui. Aceasta regula sociala este foarte folositoare si duce la mai multe reusite, avansari si scurtaturi decat jocul agresiv si al ignorarii celuilalt.

 

Sursa celei de-a treia reguli este increderea in relatii sociale atat timp cat sunt identificate ca fiind inclusive: te privesc si pe tine. Ea deriva dintr-un comportament si o obisnuinta agricola, de taran care te ia de pe drum in caruta cand te vede pe jos si te saluta pentru ca esti la el in sat. Asimilarea autoturismului cu caruta (pana la urma, multi dintre noi suntem numai la o generatie distanta de drumul fara asfalt) si increderea in legatura cu celalalt poate fi un dintre sursele celor mai multe accidente din neglijenta. Soferul a crezut ca poate sa sara din masina repede la o adica, ca are loc, ca nu e viteza atat de mare, ca scapa. O sa ma fereasca ala de pe sens opus.

 

In final, o regula sociala care nu se aplica numai in trafic si care s-ar putea sa fie pe cale de disparitie. Regula satisfacerii nevoii imediate. E o regula mai subtila, pentru ca cel care o observa este foarte tentat sa foloseasca judecati de valoare personalizate – ‘proasta crestere’ -  si sa nu isi constientizeze si propriile inclinatii de a o folosi. Exemplele folosirii acestei reguli sunt opririle sau chiar parcarile pe dreapta, in mijlocul drumului, in paralel cu celalalt rand de masini, pentru ca acolo este mai aproape de scara blocului sau de intrarea in magazin. Intrarile din lateral in coada de masini, cand un binevoitor ne face semn; dar nu este suficient ca ne-am inscris in rand. Vrem sa taiem toata coada, sa ajungem pe partea opusa si sa ne oprim pe avarie. O varianta este: ni se pare ca randul din dreapta merge mai repede; punem semnal si ne punem de-a curmezisul. Surpriza insa, cu mutarea asta si a altora din acelasi rand, si randul din dreapta se opreste, asa ca ne intoarcem dupa doua minute pe randul din stanga, care acum pare ca inainteaza mai repede.   

 

Aceleasi persoane care remarca in mod peiorativ de pe bancheta pasagerului manevrele altora, folosesc o justificare personala si naiva cand ii indica soferului sa parcheze oriunde. Aceasta demonstreaza existenta unei reguli sociale: aplicarea standardului dublu, ce se aplica la ei nu se aplica la noi. Este regula satisfacerii nevoilor imediate, conform careia nu putem astepta, nu putem sa amanam satisfacerea dorintei mai incolo. Nevoia de a face ce vrem cand vrem. Este perfect, este un mod de a trai liber. Beneficiez de toate, acum. Cat sa mai asteptam?

 

Sursa acestei reguli este modul de educatie restrictiv sau total permisibil. Sunt doua extreme: ori satisfactie imediata, alternata cu restrictii totale si inexplicabile, care creaza standarde multiple, ori restrictii totale, care duc la frustrare si care se manifesta ulterior, in perioada adulta, prin razvratiri continue fata de o autoritate reala sau inchipuita.

 

---

---