Cum sa stai la coada in mod eficient :)
Salutare, inca un fel de comentariu despre un alt fenomen social arzator si … inghesuit:
Primul lucru pe care il remarci si de care te izbesti intr-o tara de la distanta mai mare geografica (si culturala) este modalitatea de a rezolva o problema foarte frecventa: mai multe persoane au nevoie sa acceseze in acelasi timp un serviciu. Aceasta nevoie creeaza un ritual social generalizat, statul la coada. Este primul lucru deoarece cu acest ritual te intampina cealalta tara din aeroport, de la luatul bagajelor de pe banda la verificarea pasapoartelor si urcarea in taxi, tren sau autobuz, catre destinatia finala.
Faptul ca statul la coada este un ritual social diferit de la cultura la cultura este demonstrat de modul familiar in care se desfasoara acesta inclusiv in aeroporturi straine, daca majoritatea persoanelor care asteapta sunt din tara ta (sau din Bulgaria, Polonia, Grecia …). Si acolo, omul face locul. In societatile cu valori de relationare sociala foarte puternica, ca a noastra, celalalt este masurat dupa gradul de alianta sociala: il cunosc, intra in fata, nu il cunosc, sa stea la coada. In alte societati, cu valori de relationare foarte slabe, sau individualiste, coada este nesociala si te izoleaza: stand la coada in mod corect in Londra, prietenul sta in spatele sau in fata ta, nu stati impreuna. Discutiile de grup sunt obstructionate si dificile. Relatia nu isi mai poate mentine intensitatea, este usor sa ne despartim si sa mergem in directii diferite.
O alta regula sociala a cozii este asteptatul in grup: fiecare cu ai lui, si tinem rand. Acesta este motivul pentru care, vazuta din avion, coada noastra este o adunare neregulata de persoane foarte apropiate unele de altele, coada lor arata ca un sarpe cu indivizi care stau la distanta mare unul fata de altul. Un alt motiv este si faptul ca nu plecam singuri la drum, dar si singuri fiind, ne imprietenim pana la urma si formam un grup. Asteptatul in grup este si sursa avansarii aparent lente a cozii la noi, o sursa de iritare si anxietate. Pentru ca o persoana tine locul pentru mai multe, care apar in mod spectaculos si in numar mare exact in fata ghiseului, coada pare sa avanseze greu. Este doar o chestiune de perceptie, ea avanseaza la fel de repede, dar pe grupuri si nu individual. Faptul ca grupul este superior individului si ca ritualul cozii functioneaza pe baza de grup este verificat si de faptul ca, daca esti singur la coada, trebuie sa fii atent ca grupul din spate sa nu ti-o ia inainte cand se trag unii dupa altii in fata ta, la intrare.
Spre deosebire de alte societati, coada noastra are insa avantaje pentru dezavantajati. O regula sociala a cozii este tratamentul special si facilitarea accesului persoanelor care au nevoi mai mari: femei cu copiii sau persoane mai in varsta. Este o regula nescrisa dar activa in totalitate, si pe care alte societati incearca din rasputeri sa o impuna in scris si tot nu prinde. Aceasta regula de protectie a celor care au nevoie de ea nu este prezenta si acolo unde drepturile individuale sunt mai presus de nevoile speciale. Astfel, in avioanele straine, familiile cu copii asteapta sa iasa toti adultii in mod ordonat, pentru a nu-i incomoda cu bagajul lor suplimentar. La categoria ‘bagaj’ intra si copiii. Aceeasi egalitate in obligatii se aplica si la coada, unde nimeni nu se induioseaza de copilul de 3 ani, umflat de plans, dupa ore de asteptare in avion si la controlul pasapoartelor. Dimpotriva, regula sociala spune ca parintii ar trebui sa se asigure ca acel copil are un comportament de asteptare corecta, similar cu cel al adultilor.
O alta regula a cozii este spatiul personal violabil. Faptul ca persoana din spate isi impinge bagajul sa se sprijine de al tau in coada este normal, asa inainteaza mai repede. Ba chiar se aseaza in rand cu tine, ca in felul asta mai face loc altuia care vine din urma si care, dintr-o data, iti sufla in ceafa. Reactia la violarea spatiului personal este foarte binevoitoare, ba chiar incurajata: a atinge pe cel din fata ta nu determina o criza sociala, ci un zambet de recunoastere. In violabilitatea spatiului personal intra si privirea directa si curioasa si contemplarea hainelor cu care te-ai imbracat sau marca ochelarilor de soare. De aici pana la prima conversatie, care va va duce la formarea unui nou grup, este doar o chestiune de timp.
O prietena insa a remarcat ca o schimbare s-ar putea sa se fi intamplat intre timp. Se micsoreaza oare grupul la coada? Posibil, mai ales ca semnalele vin din mai multe parti. O alta discutie de afaceri a finalizat cu concluzia ca generatiile anterioare tineau mai mult unii la altii – se ajutau mai mult, chiar daca scopul nu era intotdeauna cel mai ortodox. Remarca a venit prin comparatie cu noile generatii, care raspund la apeluri personalizate cu indrumarea de a folosi aplicatia oficiala si informatiile de pe website. Nu mai ofera intrari personalizate la fel de repede si de indatoritor ca parintii lor. Deci este posibil ca, in curand, sa apara cordoanele cozii de sarpe si in aerportul Henri Coanda. Voi ce credeti?
Add comment November 8th, 2008