The “Business” Identity
Salut,
M-am dat intr-o barca cu un titlu cica destept. Voiam sa parafrazez filmul cu identitatea lui Bourne, asa, ca sa sugereze subiectul.
Am fost in Anglia la doua intalniri de afaceri, una de networking la ecademy, una cu seminarii despre diferente culturale in marketing, Direct Marketing International Fair din Londra. Ca m-am dus si ca erau pe gratis, e bine. Ca m-am intors cum m-am dus, sa nu folosesc alt limbaj, nu mai este asa de bine. Ia uite unde bat:
Nu ma gandisem pana acum ca, in alt mediu, cu alti oameni, modul in care ”apar” fata de ceilalti poate fi deferit fata de modul in care stiam ca “apar” de obicei. Nu stiu nici in Romania foarte bine cum “arat”, adica cum ma vad ceilalti, dar in timp am capatat o obisnuinta a reactiilor celorlalti fata de mine. Ma oglindesc cat de cat in mod natural, cu putine disonante fata de cum ma astept sa ma oglindesc. Prin repetitie si prin comentarii primite. Astfel, stiu ca numele meu suna comun, stiu ca intru in vorba cu un anumit tip de persoane si cu altele nu, inteleg din gesturi si din comportament daca pot sa intru in vorba sau nu. De exemplu, nimeni nu rade la mine in Romania ca invitatie sa intru in vorba. Intru in vorba daca persoana pare retrasa sau mai timida. Stiu si cum sa deschid discutia si cand urmeaza sa ne cunoastem pe nume, in general mai de la inceput, si asa mai departe.
Transportata fiind intr-o lume la 2590 de km departare, am mers probabil pe aceleasi scheme. Si iata ca am aflat brusc ca numele meu are de fapt o origine evreiasca, ceea ce a impins pe mai multe persoane sa intre in vorba in mod insistent pentru ca eram astfel usor de cunoscut. In acelasi timp, am aflat cu stupoare ca oamenii care zambesc cu fata spre tine in acelasi timp te ignora si nu ai de ce sa te apropii. Am vazut brusc segregarea sexelor: eu si cu o lituanianca stateam de vorba cu mai multi barbati, femeile englezoaice stateau de vorba intre ele. Si in asa fel incat nu am reusit sa intru in vorba cu nici o femeie englezoaica.
Ma gandesc, extrapoland, daca asta se intampla cand iti schimbi locul de munca sau cand intri intr-un mediu nou. Sa zicem ca ai fost agent de vanzari de asigurari si te duceai la petreceri intr-un fel. Interactionai, vorbeai, comportament de intreprinzator. Nu mai lucrezi ca agent de vanzari, te-ai mutat la o slujba platita mai bine in care faci vanzari, dar se bazeaza mai mult pe pozitionarea marcii si tu ai o marca puternica in spate. Good-bye, ca sa zic asa, atitudinea de intreprinzator, flerul de a “prinde” carligul de vanzare. Modul in care apari cu fata de intreprinzator intre cei care pozitioneaza marci este disonant. Dar oare iti dai seama?
E la ei sau la tine? O alta intrebare pe care mi-am pus-o ulterior. Daca faptul ca am inteles intuitiv ca este un alt mediu m-a facut mai “handicapata”? Daca m-am blocat social pentru ca nu mai prindeam aceleasi carlige de dinainte?
Am vazut o secventa de training pentru britanici care vor sa mearga sa lucreze in alta cultura. Va recomand http://www.intercultural-training.co.uk/seminar_videos.asp unde puteti sa vedeti cateva inregistrari video despre astfel de training si un tur al castelului Farnham. Luati primul video, cel cu “Don’t treat them equally!”. Ma rog, multe discutii, cum sa te deschizi la cap, etc… dar zice el la un moment dat: “cultura este invizibila”. Si pentru tine, si pentru ei. Nici tu nu stii cu ce bagaj intri, nici ei nu isi dau seama de unde vine diferenta de bagaj.
Ma doare capul… Data care vine ma mut in America!
Add comment May 11th, 2006